Arhive etichetă | plăcere

Mă regăsesc…

Cuvântul e ceea ce suntem, ceea ce am fost şi ceea ce vom fi.

E cel ce alină durerea,

Cel ce încurajează tăcerea,

Cel  ce sporeşte bucuria,

Cel ce descrie prea frumos copilăria.

Timpul mi-a spus mereu că cuvântul defineşte firea omenirii, nu în zadar, ne regăsim în multe din „gândurile înaripate” (S. Corniciuc) ale scriitorilor şi chiar a celor cărora le place să scrie. Cred că fiecare  dintre noi spune  „parcă e ceea ce vreau să spun eu” sau „uite cât de bine defineşte situaţia mea”  sau  pur şi simplu spui „ce frumos/adevărat” atunci când citeşti o frază, un citat postat pe o reţea de socializare, aşa fac şi eu. Nu e neapărat să fiu tristă pentru a posta un citat puţin mai trist, nu neapărat să mi se fi întâmplat ceva asemănător pentru a –l împărtăşi cu prietenii mei, ci, pur şi simplu, frazele gândite de marii scriitori ai literaturii, marii actori sau marii oameni cu suflet frumos sunt extraordinare şi –mi face o deosebită plăcere citindu-le…ceea ce fac eu pe saiturile de socializare este asta: citesc citate şi gânduri postate de cei ce au aceeaşi pasiune ca şi mine.

Trecând în vizită prin mapa mea  „gânduri înaripate” am ales câte ceva, ceva în care fie mă regăsesc, fie sunt în totalitate de acord cu ceea ce s-a scris:

969401_229857960496177_697249491_n

  •       Copilăria este şuvoiul de apă care izvorăşte limpede şi curat din adâncurile fiinţei şi la care omenirea aleargă fără încetare să-şi potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumuseţe, de perfecţiune. – Francesco Orestano
  •       Suferinţele noastre îşi pun pecetea pe bucuriile noastre, dar nu şi invers. De aici subtonul de melancolie al întregii noastre vieţi. – Lucian Blaga
  •       Ne irosim trei sferturi din viață străduindu-ne să semănăm cu alții. – Arthur Schopenhauer
  •       Sunt bolnavă de urâțenia lumii și de răutatea din lume. De ce urâtul are mai mare succes? Nu știu. Nu pot crede în urât și vulgar. În fiecare dintre noi există bun și rău, alb și negru. De câte ori întâlnesc un om care știu că mi-a făcut rău, caut partea bună din el a€“ să mă agăț de ea și să mă bucur de ea. Recunosc, e greu, e foarte greu. – OANA PELEA, JURNAL
  •       ştiu că sunt femei mai frumoase decât mine, dar asta nu are nici o însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate întotdeauna ivi alta care să fie şi mai frumoasă; dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate care pot însufleţi în aşa fel un fizic, care pot crea o feminitate infungibilă –  Pânza de paianjen – Cella Serghi
  •       Dacă nu ai timp să faci un lucru bine, crezi că vei avea timp să îl faci din nou? – John Wooden
  •       Trebuie să reţii că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în exterior. – John C. Maxwell
  •       Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub paşii tăi care urcă, ele se vor înmulţi la nesfărşit. – Franz Kafka
  •       Priveşte viaţa prin ochi de copil ca să redescoperi miracolul şi magia în fiecare zi 
  •       Ți se face cadou timp ca să te găsești, ca să te întrebi și poate să și cauți să răspunzi. – Oana Pellea
  •       Trebuia totuşi să plec. Numai cei ce se tem de singurătate stau în cumpănă când e vorba să plece mai departe. – Octavian Paler
  •       Să nu facem răul, dar nici binele cu sila. – Nicolae Steinhardt
  •       Să iubeşti, să râzi, să râzi din nou. Să asculţi şi să înveţi, să spui te rog şi mulţumesc. Să ai opinii. Să le respecţi pe ale celorlalţi. Să fii sincer. Să fii prieten. Să fii tu însuţi.- Howard Roughan
  • 374446_227895917359048_1654993214_n
  •        Lucrurile cu adevărat importante în viaţă nu se cumpără, nu se măsoară şi nu se spun. Se râd,se plâng, se tremură! – Gabriel Petru Baetan
  • Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. – Mark Twain
  •       Există un singur drum spre fericire: acela de a nu te mai îngrijora de lucrurile ce sunt mai presus de puterea ta. – Epictet
  •       Scriam de zece ori, ştergeam de zece ori, dar nici a unsprezecea oară nu eram mulţumit. – Tudor Arghezi
  •       Singurul mod de a realiza lucruri minunate e să iubești ceea ce faci. – Steve Jobs
  •       Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni, ci să ştii să dansezi în ploaie… – …
  •       Când nu iubim, suntem nişte cadavre ambulante. – Vasile Ghica
  •       Norii plutesc în viața mea, dar nu pentru a aduce ploaia sau furtuna, ci pentru a da culoare cerului la apus. – Rabindranath Tagore
  •       Nici un drum presărat cu flori nu duce la glorie. – La Fontaine
  •       Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filosofia vieții. – Mihai Eminescu
  •       Dacă nu există ferestre, ele trebuie inventate. – Marin Sorescu
  •       Dacă nu ai fost niciodată cutremurat până în adâncurile sufletului de o floare deschisă în primăvară , poate că sufletul tău nu va cunoaşte nicicând înflorirea. – Audra Foveo
  •       Oamenii supravieţuiesc nu prin grija față de ei inşişi, ci prin iubirea celorlalţi faţă de ei. – Lev Tolstoi
  •       Minciuna e un bulgăre de zăpadă ce devine cu atât mai mare cu cât este rostogolit mai mult. – Martin Luther
  •       Când aveam posibilitatea să-mi îndeplinesc visul, mi-am dat seama că şi pasiunile îmbătrânesc. – Octavian Paler
  •       Este mai ușor să dezintegrezi un atom decât o prejudecată. – Albert Einstein

Eu azi m-am delectat, citind aceste minunăţii, tu?

Reclame

Viața în zâmbete

Geniul de a fi,  Ana Blandiana

Când auziți de Ana Blandiana la ce vă duce gândul?

Anul trecut când am prezentat pe scenă Casei de Cultură a USM eseul „Despre zâmbet”, (la ora: Arta vorbirii ) un coleg de grupă ma întrebat: Autorul e chiar Ana Blandiana? Eu o cunosc ca o poetă desăvârșită?

Da, Ana Blandiana e chiar desăvârșită, e extraordinară nu doar în poezie, ci și în proză.

Eram, probabil, clasa a zecea când am primit un premiu de cărți de la concursul „Izvoarele înțelepciunii” în care se găsea și cartea „Geniul de a fi”. În urma lecturii acestei cărți am putut spune doart atât: că Ana Blandiana este un izvor nesecat de gâduri și chiar de povețe, de situații care se întâmplă oricui de „bânduieli”reale.

Ana Blandiana ne face cititori activi, ne implică în poveste, ne sensibilizează prin rândurile ei de suflet.

Însăși poeta ne spunea prin luna lui Făurar 2012 în Sala senatului a USM că „a scris pentru suflet, pentru cei sensibil…”

În cartea „Geniul de a fi” de Ana Blandiana găsiți nenumărate eseuri, povestiri ce te ademenesc ca cântecul sirenelor, numai că înecându-te în gânduri nu te mai poți desprinde de ea și mereu îți perindă în minte frânturi din textele Anei Bandiana.

Sensibilizată de-a ei slove vă prezint mai jos puțin din maiastra-i operă, eseul care mă caracterizează perfect…

Despre zâmbet 
de Ana_Blandiana 

-Nu te-am văzut niciodată fără zâmbet – îmi spuse într-o zi un prieten pe un ton în care admirația avea toate însușirile reproșului.

-Mi se pare firesc, i-am raspuns, nici dezbrăcată nu m-ai văzut niciodată.

-Vrei să spui că zâmbetul este pentru tine o haină – se miră el aproape acuzator.

-Vreau să spun că zâmbetul poate fi de foarte multe feluri și poate îndeplini foarte multe funcții- complexitatea unei personalități putând fi de altfel stabilită și dupa lărgimea diapazonului de zâmbete de care dispune – iar una din aceste funcții, cea mai neînsemnată,desigur, dar și cea mai curentă, este aceea de a oferi celorlalți o înfățișare decentă, indiferent câtă suferință s-ar camufla dincolo de ea.

-Dar asta înseamnă a statuta nesinceritatea, a ridica ipocrizia la rang de virtute! – strigă, revoltat cu adevarat, amicul meu.

-Numai în măsura în care și a fi civilizat înseamnă a fi ipocrit. Bineînțeles că în epoca de piatra totul trebuie să fi fost mai direct, cel ce suferea își răcnea probabil instinctele la gura peșterii, fără a-ți pune probleme de discreție și fără a se gândi la liniștea celorlalți. Primitivul era desigur mai „sincer”.Numai că mie răcnetul nu mi se pare o chestiune de sinceritate, ci una de voință și de cultură.

-Bine, dar în felul acesta zâmbești oricui, dușmanilor ca și prietenilor.

-Bineinteles. Am considerat întotdeauna că a acorda salutul și zâmbetul celor cu care nu ești de acord, celor de care te despart idei și credințe este o dovada – pe care ți-o dau și ție însuți în primul rând – că nu vrei să le bagi la cap, o dată cu argumentele, și un glonț. De altfel, ți-am spus că zâmbetele sunt de foarte multe feluri: a zâmbi unui dușman poate fi o sfidare, poate fi dovada pe care i-o arunci – cu cât mai elegant, cu atât mai usturător – că răul pe care ți l-a făcut nu te-a atins. Mi s-a părut întotdeauna demn să nu acuz o lovitură, decât să ripostez la ea. Am preferat să nu lovesc, decât să mărturisesc că am fost lovită.

-Cu cât te ascult, cu atât trebuie să recunosc, mă convingi și – ca să fiu sincer până la capăt – mă și sperii puțin.

-De ce? Singurul fel de zâmbet pe care l-am disprețuit și nu l-am folosit niciodată a fost zâmbetul ofensiv, provocator.

-Oricum, de acum încolo va trebui sa fiu mult mai atent la descifrarea zâmbetelor tale…

-Nu trebuie să exagerezi: cele mai multe dintre ele îmi sunt adresate mie – cu cât mi-e mai greu, cu atât am nevoie de mai multe argumente pentru a mă convinge că încă rezist.