Arhive etichetă | Luceafar

Floarea sufletului meu…

images

Sufletul îmi e inundat de magia poeziilor eminesciene. Încă de ieri mă delectez din plin cu versurile GENIULUI LITERATURII ROMÂNE şi azi continui în aceeaşi manieră.

Ieri, la şedinţa Clubului Top Toastmasters, Ilie Dercaci, Toastmasterul serii, a făcut o şedinţă deosebită, creând o atmosferă minunată condimentată cu surprize, cu versurile lui Mihai Eminescu şi cu ciocolate delicioase (doar dacă ai fi  ştiut poezia 😛 )… 😀

A fost o seară în care Ilie cu talentul lui deosebit de orator a îmbolnăvit  toţi participanţii şi invitaţii de cea mai sublimă maladie – dragostea nebună pentru poezia LUCEAFĂRULUI LITERATURII ROMÂNE. Astfel, trezind ochiul poetic din fiecare, seara s-a încheiat cu un recital extraordinar de poezii, ce a alimentat setea noastră de frumos şi de literatură.

Cu mare bucurie am constatat că creaţiile poeţilor noştri sunt cunoscute de foarte mulţi oameni, lucru ce m-a făcut şi mai fericită.

Azi, am adus la orele de limbă şi literatură română şi limbă engleză prăjituri de versuri cu iz de dragoste eminesciană, mi-am făcut ziua specială şi m-am reîndrăgostit de poeziile îndrăgitului  poet.

E o mare zi!

E o zi în care s-a născut UN GENIU!

E o zi în care literatura noastră a adăugat în lista ei cel mai desăvârşit romantic, cel care a fost reprezentantul  Romantismului High.

Nu mă voi înceta niciodată să –i recit poeziile, să fredonez gândurile MARELUI POET NAŢIONAL – MIHAI EMINESCU.

Fiţi fericiţi,dragii mei,  căci sunteţi urmaşii lui Mihai Eminescu…

image-68

În continuare cea mai dragă poezie…din mai multe motive…

Floare albastră

– „Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte ?
De nu m-ai uita incalte
Sufletul vietii mele.

In zadar rauri în soare
Gramadesti-n a ta gandire
Si campiile Asire
Si intunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urca-n cer varful lor mare
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite !”

Astfel zise mititica,
Dulce netezandu-mi parul.
Ah ! ce spuse adevarul;
Eu am ras, n-am zis nimica.

– ,,Hai la codrul cu verdeata,
Und-izvoare plang în vale,
Stanca sta să se pravale
In prapastia mareata.

Acolo-n ochi de padure,
Langa bolta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea în foi de mure.

Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de mă iubesti.

Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Să-ti astup cu dansul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Căci va fi sub palarie –
S-apoi cine treaba are !

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gat.

Pe cararea-n bolti de frunze,
Apucand spre sat în vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n intunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag ?”

Inc-o gura – si dispare…
Ca un stalp eu stau în luna !
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare !

……………………….

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra –
Floare-albastra ! floare-albastra !…
Totusi este trist în lume !

Anunțuri