Arhive etichetă | EMOȚII

Gânduri de octombrie…

E prima zi de octombrie…E un nou început…a unei perioade extraordinar de frumoasă pentru mine, e luna în care se vor aduna realizări, evenimente, clipe, sentimente, oameni…şi abia aştept să le trăiesc. Abia aştept să colind parcurile, să zbor prin frunze, să mă alinte vântul de toamnă, să mă iubească natura cu toate apucăturile ei friguroase cu toate toanele mele. Alerg spre tine, ia-mă în braţe şi ajută-mă să descopăr ceva nou în enigmatica ta lume argintie…:*

w560xh316_Horoscopul_lunii_octombrie_2012

Nu ştiu de ce, dar mereu luna octombrie a fost pentru mine, luna emoţiilor…are, probabil, ceva sensibil care conferă farmenc clipelor, pe care le trăiesc.

Un nou început a clipelor de vis? Da, pentru că în jurul meu roieşte iubirea- iubirea de tot ce e frumos, iubirea de viaţă, iubirea de tine, iubirea de voi…

Reclame

Emoţii de început…

images (12)De mici, în luna august, suntem cuprinşi de emoţii şi nerăbdare, având o dorinţă arzătoare de a începe noul an şcolar. Îmi aduc aminte cu mare drag începutul anului şcolar din liceu şi mă cuprind emoţii şi mai frumoase. Iată că acest sentiment este prezent în inima mea şi fiind ajunsă la maturitate. Deşi sunt conştientă că se aşteaptă un an plin de activităţi, eu abia aştept să sosească, abia aştept să-mi revăd elevii şi să –i cunosc şi pe cei aproximativ 100 de elevi noi, să petrec pauzele cu colegele mele de serviciu, să merg la secţie în fiecare dimineaţă şi să schimb câteva gânduri despre ziua ce urma cu colegii de la alte catedre, să –mi obosească muşchii faciali, străduindu-mă să răspund la salutul elevilor, în fine, să –mi încep din nou activitatea mea frumoasă care mă face să mă simt realizată şi fericită.

Vorbeam cu cîteva zile în urmă cu un prieten şi făceam schimb de experienţele avute de când nu ne văzusem deşi aceasta a fost la examenele de intrare la master şi am fost surprinsă de faptul că şi el consideră că vacanţa aceasta de vară e prea mare pentru noi, probabil şi din cauza asta ambii am lucrat toată vara.

Azi, aglomeraţia din colegiu mi-a făcut ziua mai frumoasă decât de obicei. Am cunoscut alţi profesori, am primit sfaturi şi aprecieri şi dorinţa mea a devenit şi mai mare de a mă pregăti de ore.

Ce frumoasă este viaţa când ştii să savurezi fiecare moment frumos ce ţi se întâmplă, când faci totul din plăcere…

O zi la fel de frumoasă tuturor!

Clipe de vis!

Emoţii de nedescris! Trebuia să se întâmple şi aceasta. Este pentru prima dată când ţin cuvânt de felicitare şi mulţumire şi-mi cad lacrimile…Am lăsat în urmă anii de liceu, care de asemenea au fost foarte frumoşi, de care m-am despărţit cu greu,  dar ani de studenţie… anii de studenţie nu se cumpară cu nimic…Mă cutremura gândul că spuneam adio profesorilor, locului unde mi-am definit atât de artistic personalitatea. În faţa la peste o sută de persoane, lacrimile au căzut fără să mă anunţe, emoţiile m-au copleşit fără să-mi facă vreun semn.

Sala Senatulu, USM

Sala Senatului, USM. Momente unice, mulţumiri inundate de lacrimi…

Comoara mea care mi-e alături mereu

Comoara mea care mi-e alături mereu

Facultatea de Litere, USM se caracteriză prin a fi una cu cerinţe foarte mari. Studentele sârguincioase nu dispuneau de timp pentru distracţie, iar relaxarea lor era lectura şi studiul aprofundat, pentru că pentru o nota de 9 sau 10 trebuia să studiezi extrem de mult. Mereu o prietenă de la a doua facultate îmi zicea că nu înţelege de ce se învaţă atât de mult la facultatea unde –mi făceam studiile şi de ce ne chinuie atât de mult profesorii, făcând comparaţie cu  Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale comunicării. Nu era un chin, pur şi simplu, misiunea noastră era alta-de – a fi filologi.

Dar munca enormă, timpul acordat studiului şi nu distracţiei, vacanţele petrecute între cărţi, reproşurile scumpului meu prieten că  învăţ prea mult  au dat un rezultat frumos!

Astăzi, mi-am făcut cea scumpă fiinţa din lume să lăcrimeze de bucurie, mi-am făcut părinţii şi sora mândri de mine, le-am oferit cel mai frumos cadou.

Diploma de Licenţă în FILOLOGIE şi în REGIE şi MĂIESTRIE ACTORICEASCĂ

Diploma de Licenţă în FILOLOGIE şi în REGIE şi MĂIESTRIE ACTORICEASCĂ

Scrisoarea de laudă, venită la liceu, finisarea cu succes a două facultăţi i-a facut pe părinţii mei să se simtă cei mai fericiţi şi cei mai mândri din Sala Senatului a Universităţii de Stat din Moldova.

SCRISOAREA DE MULŢUMIRE ADRESATĂ PROFESORILOR DIN  LICEU.

SCRISOAREA DE MULŢUMIRE ADRESATĂ PROFESORILOR DIN LICEU.

Iată, că am încheiat un nou capitol din viaţa mea a cărui pagini sunt scrise frumos, fiecare rând e împletit cu emoţii deosebite şi fiecare literă e creionată atent.

Aduc mulţumiri profesorilor care au fost buni şi mai puţin buni cu mine, care au fost înţelegători şi mai puţin înţlegători, care au fost cu laude şi celor care au fost cu critici la adresa mea, care au crezut în mine şi celor ce n-au avut încredere, le sunt tuturor recunoscătoare pentru contribuiţia lor la formarea mea profesională. Graţie dvs. începutul carierei mele profesionale a fost la înălţime.

Mulţumesc părinţilor care mi-au oferit susţinerea morală de care am avut mare nevoie. Dacă n-aţi fi fost voi n-aş fi ajuns până aici! Nu ştiu dacă voi putea vreodată să vă mulţumesc pentru faptul că mi-aţi dat viaţă, pentru că mi-aţi oferit cea mai mare dragoste, pentru că aţi avut grijă de mine, pentru că mi-aţi călăuzit păşii pe tărâmul ştiinţei.

Alături de scumpa mea mămică

Alături de scumpa mea mămică

Mulţumesc scumpei mele surioare care-mi face viaţa mai colorată, susţinându-mă şi apreciindu-mă mereu, pentru nesecatele ei glume, pentru blândeţea ei, pentru faptul că există…

Alături de scumpa mea surioară, Constanţa

Alături de scumpa mea surioară, Constanţa

Mulţumesc dragului meu prieten! Mi-a fost alături mereu şi când eu aveam emoţii la examen şi la conferinţele ştiinţifice el spunea liniştit: „Eu nu-mi fac griji, căci ştiu că vei lua 9 sau 10 la examen, la conferinţă la sigur vei ocupa vreun loc.” Deşi calmitatea lui mă omora la moment.

Mulţumesc colegilor pentru faptul că au lăsat o semnătură în cartea mea, colegilor-prietene şi le doresc o cale uşoară în realizarea profesională şi personală.

Câteva din colegele de grupă

Câteva din colegele de grupă

GATA am finalizat de scris ultima pagină din capitolul „Ani de stundenţie-ani de ştiinţă”, continui deja capitolul început la 25 martie 2013 cel destinat CARIREI PROFESIONALE!

Vă pup dulce ani de facultate, voi privi cu mult drag tabloul minunat prictat de voi…

IMG_2637

Absolventă a două facultăţi

SFÂRŞIT DE LUNA MAI…

E sfârşit de luna mai…şi începutul sesiunii…

Deşi în spatele meu stau EXAMENELE DE STAT, examene importante pentru un student adevărat,  emoţiile mele sunt dublate de examenele elevilor mei.

Deşi sunt, de data aceasta, în calitate de profesor, ziua de mâine este importantă şi pentru mine, deoarece odată cu ei îl voi susţine şi eu  la început de cale.

În ajunul zilei de 25 martie 2013 emoţiile mele erau de altă natură, îmi faceam griji pentru mai multe aspecte legate de UNIVERSUL PEDAGOGIC:  modul în care va decurge lecţia, metode, teme, dacă elevii se vor putea acomoda cu stilul meu de predare,dacă voi reuşi să realizez tot ceea ce mi-am propus, dacă voi fi acceptată şi multe altele, peste care am trecut  strălucit, într-un final.

Trebuie să mărturisesc că acea zi am aşteptat-o mult timp, încă de când eram elevă în clasa a IV-a, de la prima lecţie de istorie, oferită de scumpa mea mămică – acasă. Aşteptarea şi dorinţa de a păşi cât mai repede pragul acestui nobil univers au fost încurajate deja odată cu trecerea în ciclul gimnazial când în fiecare săptămână admiram profesoara mea de suflet, care îmi este model şi astăzi- mămica mea, apoi când am intrat la facultate, urma practica pasivă, practica activă la Liceul Teoretic „Gh. Asachi” din Chişinău, care au intensificat şi mai mult dorinţa aceasta sublimă pentru mine. Şi, iată, că sosise acea specială zi…care va rămâne gravată toată viaţa în memoria mea.

images

În scurta mea călătorie în UNIVERSUL PEDAGOGIC la Colegiul de Transporturi din Chişinău, am conştientizat un singur lucru: că sunt asemeni ei, asemenea acelei care mi-a dat viaţă şi cărei îi seamăn foarte mult. Trăind într-o familie de profesori, fiind educată în acest mediu, am admirat mereu această meserie şi, totodată, obiectivitatea, profesionalismul şi succesele părinţilor mei, am furat deprinderi care mi-au fost foarte utile în  aceste 2 luni de muncă, am furat ceva minunat – plăcerea de a fi profesor. Şi pentru aceasta le sunt recunoscătoare!

Astăzi,  trăiesc emoţiile examenului elevilor mei, asemenea mămicii mele, care sunt diferite de celelalte…

Mâine, e un nou început…e o nouă etapă în viaţa mea…e un nou moment pe care nu-l voi uita niciodată aşa cum n-am uitat şi primul examen, susţinut la FACULTATE (limba latină)…

Succes, dragii mei elevi!!

INTEROGAȚIA RETORICĂ-SURSĂ DE EXPRESIVITATE

DSC09377

   

   

Articol științific

Doina SOLTAN , studentă, Facultatea de Litere, USM

Sabina CORNICIUC, dr., conf. univ., conducător științific.

În comunicarea noastră ne vom axa pe două noțiuni complexe: interogația retorică și expresivitatea. În literatura de specialitate uneori se pune semn de egalitate între expresiv și afectiv, alteori expresivitatea e sinonimă cu esteticul sau se confundă cu suma mijloacelor de expresie ale limbajului poetic. Cercetătoarea Elena Slave menționează că expresivitatea este acel mod de exprimare care servește la comunicarea mai nuanțată a oricărui conținut afectiv, emoțional sau volitiv.

Interogativa, folosită ca mijloc retoric, face mai percutant contactul dintre mesaj și receptor, posedând o facultate deosebită de a contribui la realizarea unui plus de cunoaștere.

Mihai Șora în studiul Despre dialogul interior menționează că atât întrebarea cât și răspunsul, cu întreaga lor complexitate de valori, sunt stări vitale ale unei ființe.

Sabina Corniciuc, dr., conf.univ. propune următoarea tipologie a interogațiilor retorice:

Interogația retorică propriu-zisă (IRP), în care schimbarea de construcție se produce între pozitiv și negativ: interogativa cu aspect pozitiv transmite informație semantică negativă, iar interogativa cu aspect negativ pune în valoare o afirmație sigură.

Un exemplu elocvent sunt și următoarele versuri: Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? / N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer? (Mihai Eminescu, Scrisoarea III)

În interogațiile evidențiate, autorul nu are de întrebat, nici de negat, o face doar formal, căci astfel se accentuează adevărul celor comunicate, acesta din urmă fiind sigur și neatacat.

Aceeași dimensiune a expresivității e potențată și în poezia lui Nichita Stănescu Poem:
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi / şi ţi-aş săruta talpa piciorului, / nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea, / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?..

Interogația propriu-zisă ce a cuprins toată poezia lui Nichita Stănescu transmite, de fapt, emoțiile eului liric, dorința acestuia de a se convinge că încă este iubit și nu e dat uitării. Prin intermediul acestei  interogații retorice se exprimă mai puternic, mai pregnant ideile și sentimentele eului liric, beneficiind de o mai mare expresivitate.

Interogațiile autoricești (IRA) sunt alcătuite după modelul întrebare-răspuns, lucru ușor explicabil prin faptul că autorul ca și cum ar iniția un dialog cu cititorii, pe care îl „reprezintă” tot el prin răspunsurile sale:

Ce e amorul? / E un lung /Prilej pentru durere, / Căci mii de lacrimi nu-i ajung / Și tot mai multe cere. (Mihai Eminescu, Ce e amorul?)

Întrebarea, de data aceasta, e doar un impuls, un pretext pentru  comunicarea clară, neîntârziată a unui adevăr. Autorul se simte obligat să-și exprime explicit, onest atitudinea sa față de realitățile discutate. În această ordine de idei, putem afirma că răspunsul nu e formal, ci are rolul de a potența ideea de bază, de a face simțită prezența autorului în mesajul transmis.

Interogațiile meditative (IRM) se pretează caracteristicii date de Al. Robot: „întrebările cele mai frumoase sunt cele care rămân fără răspuns”. Autorul nu formulează întrebarea pentru a include în chiar structura sa răspunsul (ca în cazul IRP), nu anexează nici o variantă de răspuns (ca în cazul IRA) și nici nu caută în persoana receptorului un potențial furnizor de informații.

Mărturie elocventă a setei de comunicare sunt următoarele versuri, intitulate sugestiv de D. Matcovschi Întreabă-mă:

Întreabă-mă: de ce nu vin, / dar plec mereu? / Întreabă-mă: de ce suspin, / de ce mi-e greu? (…) / Întreabă-mă: din ură vin  / sau din bluestem? / Întreabă-mă: de ce nu scriu, /  de ce mai scriu? / Întreabă-mă, întreabă-mă, / întreabă-mă ceva… / Dar nu tăcea, dar nu tăcea, dar nu tăcea!

După cum bine se vede, pentru poet nu există întrebări minore, iar pentru a evita „primejdia tăcerii”, aceasta echivalând, în alți termeni, cu tragedia incomunicabilității, toate întrebările își au rostul și rațiunea lor.

Reluarea anaforică a verbului declarandi a întreba la imperativ (de 21 de ori) nu poate fi dată pe seama necesităților de ordin prosodic, ci este, mai degrabă, un procedeu de implicare directă, explicită a destinatarului în mesaj.

Poetul se declară împotriva „inflației verbale”(H.Wald) și încearcă să iasă din mrejele interiorizării pentru a-și împărtăși complexitatea stărilor de conștiință, experiența sa cognitivă, culturală și afectivă. Faptul e confirmat și prin repetiția segmentului imperativ-negativ de la finele poeziei: dar nu tăcea, dar nu tăcea, dar nu tăcea ceea ce constituie, în definitiv, o invitație spre înțelegere și coparticipare.

Preferința poeților pentru structura interogativ-retorică nu e deloc întâmplătoare și se explică prin tendința de a stabili un contact între ideea poetului (mesajul) și cititor. Interogația, de fapt, este o provocare, la care apelează poeții pentru a spori expresivitatea versurilor.

În literatura de specialitate, se menționează că ele servesc pentru a constata ceva, accentuându-se că adevărul celor exprimate nu poate fi contestat.

La finele acestor gânduri suntem în măsură să accentuăm că interogația este utilizată de către poeți, și nu numai, pentru a exterioriza un registru foarte amplu de idei, sentimente, atitudini și, firește, au o funcție, trădează o intenție și vizează un efect.

O concluzie generală ce se degajă din cele ilustrate mai sus este ca interogația, folosită ca modalitate retorică de propulsare a unui enunț ce transmite informații în maniera expresivă, poate produce efecte stilistice și estetice irepetabile. În fața unei interogații formulate cu grijă nu știi ce să admiri: seninătatea formei, abundența fecundă a ideii sau a informațiilor transmise. Cu siguranță însă că valoarea ei expresivă poate fi măsurată în caratele unei lecturi eficiente, menite a schimba sistemul de valori ale cititorului.

Rezumatul comunicării științifice cu care m-am plasat pe locul 3 în etapa finală a Conferinței Științifice Studențești. Acesta urmează să fie publicat în CULEGEREA DE ARTICOLE ȘTIINȚIFICE A USM