Arhive etichetă | deconstructia

Deconstrucţia în Povestea lui Harap – Alb şi a crudului Spân de George Cuşnarencu

harap

George Cuşnarencu foloseşte abil alternarea de planuri temporale şi de perspective narative, construind drama nu liniar-cronologic, ci ca un fel de sandviş din felii suprapuse. Virtuozitatea nu exclude jocul şi parodia, umorul grotesc, slujind însă observării şi ascultării realităţii.

Eugen Simion menţionează că George Cuşnarencu alternează cu abilitate planurile temporale, evită cronologia liniară, amestecă mitologia cu viaţa de toate zilele, literatura Science Fiction cu literatura realistă, sublimul cu grotescul şi melodrama cu tragedia, citează din cărţi şi se citează pe sine ca personaj sub numele de pe coperta, prezentându-şi modelele literare şi modelele de existenţa. Elementul inedit este ironia ce însoţeşte jocurile povestirii.

Un exemplu elocvent este Povestea lui Harap – Alb şi a crudului Spân în care procedeul de bază care construieşte opera este deconstrucţia. Acest procedeu constă în  reinterpretarea unui subiect, a unei teme, chiar şi a unei întregi opere dintr-o altă perspectivă, cea postmodernistă, în cazul nostru.  George Cuşnarencu realizează o poveste în care alternează perfect sarcasmul cu ironicul, modernul cu tradiţionalul. Opera este, de fapt,  o reinterpretare a poveştii lui Ion Creangă din perspectivă postmodernistă sau o poveste modernizată, cum ar spune alţii.

Harap-Alb este, aici, numit flăcău despre care ştie toată lumea că-l atrage la castelul lui Roşu-Împărat domnișoara, posesoarea unei zestre frumuşele. De asemenea, este interesant de menţionat că acest castel nu e unul asemenea din poveşti, dar e blocul P-15, în noul cartier  Roşia-Montana. Autorul oferă detalii despre apartamentul în care locuieşte împăratul: „Trei camere cu dependinţe, decomandate. Linoleum pe jos. Pereţii din b.c.a.” Aceste detalii despre motivul plecării flăcăului la apartamentul din noul cartier, descrierea apartamentului sunt primele exemple de deconstrucţie, adică la baza acestora se află informaţiile „reale” furnizate de Creangă.

Implicaţii postmoderniste se observă şi la nivelul limbajului. Flăcăul fluieră (element folcloric) melodia de toţi cunoscută „I want an operator/ for my pocket calculator” (element postmodern). Această tendinţă e lesne de observat şi din dialogul lui Harap-Alb cu Spânul

„- Puştiule, zice Spânul, ai un foc?

–  Sorry, zice Harap-Alb, nu fumez”

Jocul textual postmodern se construieşte în jurul poveştii lui Creangă,relevând acelaşi subiect,dar transmițând un alt mesaj. Este o lume similară lui Creangă, dar modalitatea abordării subiectului o face să fie o operă cu tentă ironico-sarcastică.

Convenţia pragmatică  din aceste două texte este diferită prima având scopul de a prezenta o poveste cu final fericit, a doua cu scopul de a ironiza cele povestite de Creangă.

În general, prozele în regim alegoric dispun de o mai mare putere de semnificare decât cele în regim realist şi nu doar din pricina deschiderii semantice proprii alegoriei, dar şi pentru motivul că prozatorul însuși pare să fie mai mult un intuitiv cu imaginaţie libera decât un analitic cu memorie reportericească.

„Postmodernul, precizează Cărtărescu în Postmodernismul românesc , nu creează, ci mimează, ia in derâdere, fantazează” şi are perfectă dreptate. exemplu elocvent fiind şi textul lui George Cuşnarencu.