Arhive

Cădere fără strigăt

terapie

Se-nghesuie fulgii

în parcul singuratic,

în timp ce tu te uiţi cum ninge

deşi …

ninge tăcerea ta,

inima ta,

dragostea ta,

Ningi tu şi lumea ta…

 

Liniştea albă te  cuprinde,

Tăcerea răstignită te alintă,

Căci lucruri care odată te-au iubit

Azi au plecat din sufletul tău pustiit…

Aripi străine

Imagine.7245

Am aruncat haina mică a amintirilor

şi printre ele fug energică, patetică.

Îmi voi prinde în păr floarea eretică

să pot adulmeca  mirosul amar al clipelor…

                                        Mă las în braţele vântului, uşor, uşor,

                                        Şi vrea să-mi prindă aripile sale de dor…

                                        Se plimbă încet, printre noi,  înfricoşător

                                        Rămâne, în urmă,  parcul trist, gânditor.

Amurgul veghează  călătoria spre cer

Nu vreau  alinare tristă să cer,

să mă cutremur  retrăind un cântec fredonat;

pe care cândva, demult, l-am adorat…

JOCUL FULGILOR DE NEA

1465114_10151831990256243_1082558955_n

Priveşte-i cum se joacă,

Priveşte cât de obraznici sunt,

Priveşte cum îţi fac părul cărunt

Şi tu nu-i cerţi nicicum…

 

Simţi? Simţi cum te sărută ruşinoşi?

Tu-i laşi liniştită să te- atingă curioşi,

Ei îţi şoptesc ceva frumos

Încerci să-i asculţi, însă râd atât de  duios.

 

Hemoragia fulgilor de nea

A năvălit oraşul liniştit.

Trecătorii păşesc crispaţi de lenea

Somnului  gândului greşit.

 

E linişte şi e cald în salonul sufletului

Afară ninge ca-n poveşti…

Te-ai trezit demult din visurile groteşti,

Dar rămâi arestat în jocul sălbatic al fulgului de nea…

O CLIPĂ RENUNŢĂ

140822_nu-te-uita-inapoi

Doar pentru o clipă renunţă:

la ură, căci ea-ţi striveşte sufletul,

la invidie, căci ea-ţi umple inima de noroi,

la mândrie, căci ea-ţi distruge iubirea ce domneşte-n  tine,

la durere, căci ea nu-ţi permite să iubeşti,

la dor, căci el îţi stinge orice speranţă…

 

Doar pentru o clipă renunţă

la tot şi gustă fructul  indiferenţei…

 

Doar pentru o clipă renunţă

la iubire şi vezi cum floarea vieţii tale moare…

 

Doar pentru o clipă renunţă

la tine şi vezi cum suferă pentru exitenţa-ţi simplă…

Ecou solitar

загруженное (9)

E dezastru în parcul trist

Fantomele trecutului din nou apar.

Plecăm spre alte lumi.

Rămâne toamna bacoviană  tot în stil amar.

 

E goală odaia ta imensă,

Ecoul amintirilor răsar,

Zgomotele dorului, din nou, apar

Şi simti că dispare-ncet dragostea cea stinsă, în zadar.

 

Iată, ne indreptăm ambii spre liniştea albă

Ne cufundăm în tăcerea neagră.

Trişti şi alintaţi de tot ce-a fost

Păşim încet în noul drum,  pe zăpada dalbă…

Ninge

загруженное (6)

Se-nghesuie fulgii

în parcul solitar.

Şi tu priveşti,

priveşti cum ninge…

nu ştii că ninge liniştea ta,

ninge inima ta,

ninge dragostea ta,

ningi tu şi iubita ta.

Liniştea albă te cuprinde,

Tăcerea răstignită te sufocă,

Căci lucrurile care, cândva, te-au iubit

au plecat din interiorul tău pustiit.

Ninge…şi te pierzi –n haosul din viaţa ta,

primind  indiferent frumuseţea în fiinţa ta.

RÂNDURI UMPLUTE DE GÂNDURI

загруженное

Te cuprinde vântul de-afară  şi simţi că zbori,

Dar  tu vrei să visezi.

Te îmbrăţişează euforia  şi simţi că visezi,

Dar  tu vrei, pur şi simplu,  să zbori.

 

Tiptil alergi printre gramada de  frunze jucăuşe

Ce îţi sărută duios, fiecare, picioarele,

Dar simţi că ele sunt în cătuşe

Când vezi cum pleacă şi strigă în urma lor, cocoarele.

 

O adiere a şoaptei de vise şi doruri

Îţi alintă duios urechea şi-auzul.

Şi tu scrii. Tu scrii rânduri, doar rânduri

Despre chiote şi alte nimicuri de gânduri.