Arhive

Tu ce alegi să „țipi” sau să taci?

De –a lungul timpului s-au făcut o serie de studii privind comunicarea, dar puțini au înțeles esența acesteia. De ce zic așa? Pentru că am auzit sute de  persoane (și nu exagerez când zic sute) care vorbesc despre necesitatea comunicării eficiente cu cel de-alături, dar n-am văzut pe nimeni să aplice vreo idee enunțată.

Mulți se ascund în spatele la aceea că: nu vor să rănească sau să –l facă pe cel de-alături să se simte jenat, dar oare nu se va simți  mult mai rău dacă am tăcea și am fi falși?

DA, se va simți neajutorat, înșelat, trădat, lipsit de importanță, fără încredere în sine…

masca 2

Citesc cartea Viața pe un peron de Octavian Paler și sunt de a acord cu ideea că „Lumea e plină de Măști de sticlă. Te uiți și nu le vezi. Mângâi fața unei femei și nu simți masca asta de sticlă. Se îmbrățișează doi amanți și nu simt unul la celălalt masca se sticlă. Se sărută și nu simt…” Hmmm atingem față celui drag și nu-i simțim masca de stilă…De ce are mască de sticlă?  La ce-i folosește? E oare mai fericit cu ea? Sunt întrebări care necesită răspuns, răspuns care poate fi găsit doar discutând cu noi înșine.

Fiecare dintre noi trăiește sub un clopot de stilă, strigă, cere ajutor, nimeni însă nu aude, toți rămân reci la toate…

Deși tăcerea e mai puternică decât țipătul, eu aleg să țip, să vorbesc, „să deranjez” cu ceea ce cred, să nu port mască de sticlă și nici să trăiesc sub un clopot de sticlă, eu aleg să aud țipătul celui de alături…

Dragoste de îngeraș

Îmi place să savurez din lucrurile mărunte care se plimbă pe lângă mine, pur și simplu îmi îmbracă sufletul în culori și mă face fericită.

images

După o zi inundată de teze, teste, lecții de predare-învățare, un soare mic și dulce a luminat azi camera sufletului meu.

Deși un pic obosită, am asistat în microbuz  la o discuție despre iubire…Dar nu iubirea devalorizată azi în rândul unor persoane, ci o iubire sinceră, așa ca în poeziile lui Eminescu.

Un îngeraș de fetiță (de vreo 7 anișori), pe lângă exercițiul de a zice cât mai multe cuvinte care încep cu litera Ș, încerca să-i mărturisească mămicii sale dragostea care –i domină suflețelul ei inocent. Privea soarele mic pe geam, zicea cuvinte ca: șoarece, școală, șireată, șmecher, șarpe etc, însă printre ele îi mai spunea că  se gândește în fiecare seară la el, că o privește așa frumos la lecție și că  pentru toată viața va fi îndrăgostită de el. Mămica încerca zadarnic să –i alunge gândurile de iubire, căci fetița continua prinde cuvinte, ce nu-și aveau locul acolo, să –i descrie sentimentele care o încearcă, din cauza prințului din povestea copilăriei. Stăteam atentă și liniștită lângă  micuța îndrăgostită pentru a ascultă și profita de sinceritatea cuvintelor care descrie  primul fior al dragostei, dar și pentru a mă întoarce în timp și a –mi aduce aminte de dragostea care i-o purtam și eu colegului de bancă.

(Trebuie să vă mai zic că am rămas plăcut surprinsă de faptul că doamna era vorbitoare de limbă rusă, dar fetița ei mergea la o școală cu predare în limba română.)

Mmmmmmm simțeam un miros de dragoste, de inocență, de sinceritate, de dăruire de sine și am savurat din plin momentul divinei  iubiri…

Dragii mei, bucurați-vă de lucrurile mărunte care vă umple inima de bucurie!

Floarea sufletului meu…

images

Sufletul îmi e inundat de magia poeziilor eminesciene. Încă de ieri mă delectez din plin cu versurile GENIULUI LITERATURII ROMÂNE şi azi continui în aceeaşi manieră.

Ieri, la şedinţa Clubului Top Toastmasters, Ilie Dercaci, Toastmasterul serii, a făcut o şedinţă deosebită, creând o atmosferă minunată condimentată cu surprize, cu versurile lui Mihai Eminescu şi cu ciocolate delicioase (doar dacă ai fi  ştiut poezia 😛 )… 😀

A fost o seară în care Ilie cu talentul lui deosebit de orator a îmbolnăvit  toţi participanţii şi invitaţii de cea mai sublimă maladie – dragostea nebună pentru poezia LUCEAFĂRULUI LITERATURII ROMÂNE. Astfel, trezind ochiul poetic din fiecare, seara s-a încheiat cu un recital extraordinar de poezii, ce a alimentat setea noastră de frumos şi de literatură.

Cu mare bucurie am constatat că creaţiile poeţilor noştri sunt cunoscute de foarte mulţi oameni, lucru ce m-a făcut şi mai fericită.

Azi, am adus la orele de limbă şi literatură română şi limbă engleză prăjituri de versuri cu iz de dragoste eminesciană, mi-am făcut ziua specială şi m-am reîndrăgostit de poeziile îndrăgitului  poet.

E o mare zi!

E o zi în care s-a născut UN GENIU!

E o zi în care literatura noastră a adăugat în lista ei cel mai desăvârşit romantic, cel care a fost reprezentantul  Romantismului High.

Nu mă voi înceta niciodată să –i recit poeziile, să fredonez gândurile MARELUI POET NAŢIONAL – MIHAI EMINESCU.

Fiţi fericiţi,dragii mei,  căci sunteţi urmaşii lui Mihai Eminescu…

image-68

În continuare cea mai dragă poezie…din mai multe motive…

Floare albastră

– „Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte ?
De nu m-ai uita incalte
Sufletul vietii mele.

In zadar rauri în soare
Gramadesti-n a ta gandire
Si campiile Asire
Si intunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urca-n cer varful lor mare
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite !”

Astfel zise mititica,
Dulce netezandu-mi parul.
Ah ! ce spuse adevarul;
Eu am ras, n-am zis nimica.

– ,,Hai la codrul cu verdeata,
Und-izvoare plang în vale,
Stanca sta să se pravale
In prapastia mareata.

Acolo-n ochi de padure,
Langa bolta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea în foi de mure.

Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de mă iubesti.

Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Să-ti astup cu dansul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Căci va fi sub palarie –
S-apoi cine treaba are !

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gat.

Pe cararea-n bolti de frunze,
Apucand spre sat în vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n intunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag ?”

Inc-o gura – si dispare…
Ca un stalp eu stau în luna !
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare !

……………………….

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra –
Floare-albastra ! floare-albastra !…
Totusi este trist în lume !

Misiunea ta?

Dumnezeu cînd ţi-a oferit darul cel mai de preţ, ţi-a spus să trăieşti …

загруженное

Care este rostul tău?

Rostul tău este să fii OM, indiferent de ce ţi se întâmplă, este să-ţi atingi scopurile, să-ţi creezi vise şi să tinzi să ţi le împlineşti.

Dacă cineva te minte, tu află adevărul şi taci…

Dacă cineva te răneşte, tu cicatrizează-ţi rapid rana şi uită, uită pentru totdeauna…la ce bun să-o păstrezi?

Dacă cineva te iubeşte, tu oferă-i mai multă dragoste…

Dacă cineva îţi spune adevărul, tu crede-l, nu te încăpăţîna…

Dacă cineva te ajută, tu rămâi recunoscător…

Dacă cineva te urăşte, tu rămâi rece la ura  lui…

Dacă cineva îţi trimite o priviră urâtă, tu zâmbeşte-i din suflet…

Dacă cineva te inşeală, tu priveşte înainte…

Dacă cineva luptă pentru tine, tu lasă-l să câştige…

Dacă „sensul fericirii” tale merită sacrificii, tu fă-le…

Dacă Dumnezeu ţi-a dat viaţă, tu trăieşte-o frumos. Dă tot din tine pentru ai face pe cei din jur fericiţi şi mai târziu vei fi tu mai fericit/ă decât ei, pentru că tu le-ai făcut clipele mai frumoase decât erau…

POATE…

загруженное

Poate de multe ori am rănit oamenii care mă iubeau…

Poate am alungat iubirea din inima unui om pentru care reprezentam tot…

Poate am şters zâmbetul de pe faţa celui care nu merita…

Poate am stins lumina în camera celui mai bun prieten şi l-am lasat singur fără să-mi pese…

Poate am plecat, lăsând în urmă un om îngenunchiat în faţa durerii…

Poate am aruncat vorbe grele…

Poate am înşelat aşteptările celor din jur…

Poate multe din cele obţinute nu le-am meritat…

Poate prea mult mi s-a dat …

Poate prea multă iubire am primit şi primesc…

Poate n-am iertat imediat ce-am fost rănită…

Poate  am lovit pe cel ce nu trebuia…

Poate am ales greşit idealul…

Poate am uitat prea multe…

Poate nu privesc peste umăr…

Dar calea spre viitor e prea frumoasă pentru a pierde timpul, privind la nişte tablouri învechite…

Reguli de viaţă pentru Blogul cu Doi Galbeni

Fii sincer! Fii sincer cu tine,  dar nu uita să fii sincer  şi cu cei din jurul tău, pentru că dăruind sinceritate dăruieşti, de fapt, un ceva dumnezeiesc.

1376989_604401499598449_1243004497_n

Carpe diem! Trăieşte fiecare clipă, de parcă ar fi ultima, trăieşte intens şi frumos. Bucură-te de fiecare  întâmplare frumoasă şi învaţă din greutăţile prin care treci. Fii un colecţioner de clipe frumoase! Trăieşte cu plăcere tot. Fii un hedonist în sensul frumos  al cuvântului!

Iubeşte până la apogeu! Se spune că „dacă dragoste nu ea, nimic nu e”. Aşa este… Trebuie să iubeşti tot, chiar şi tacâmul din care serveşti masa, chiar şi drumul care duce spre serviciu/facultate, chiar şi camera care te găzduieşte, pentru că doar iubind cu adevărat poţi fi fericit. Lasă ca iubirea ta să atingă cote maxime…

Exprimă-te corect! Nu există limbă mai frumoasă, decât limba mamei, vorbeşte corect, fără „caroci” şi alte rusisme, acestea nu te fac mai deştept şi mai inteligent decât eşti. Şi încă ceva foarte important: dragi şi scumpi „moldoveni”: „LIMBA MOLDOVNEASC” NU EXISTĂ! EXISTĂ LIMBA ROMÂNĂ ŞI CEI DIN REPUBLICA MOLDOVA VORBESC LIMBA ROMÂNĂ CA ŞI CEI DIN ROMÂNIA! E altă treabă însă când vorbeşti de dialect moldovenesc!

Numai spune: Aşa e moldovanul! Pentru mine, cel puţin, e dureros. Poporul nostru e unul desăvârşit, cu tradiţii deosebit de frumoase, cu un trecut deosebit de dureros, dar şi măreţ în acelaşi timp. Mândreşte-te că eşti moldovean, nu e altă naţiune mai bună decât a ta.

Citeşte…citeşte…citeşte… Poate lectura nu te va ajuta să descoperi tainele vieţii, să câştigi mai mulţi bani, dar te va ajuta să întelegi viaţa mai bine. Lectura te va conduce spre împărăţia frumoasă a cuvântului, a ideilor minunate. Fii un devorator de cărţi şi societatea nu te va devora!

Învaţă! Toată viaţa învaţă! Aceasta este calea spre succes, spre o carieră de succes, spre o viaţă inundată de realizări frumoase. Invaţă de la toţi şi de la toate! Alege să devii cineva!

Iartă! Iartă-te pe tine însuţi, mai întâi, pentru ceea ce-ai greşit şi iartă şi greşelile celor care te-au rănit. Prin iertare îţi purifici sufletul şi scapi de propriile frustrări, de obsesii ce-ţi otrăvesc sufletul, de încărcătura negativă ce nu-ţi permite să creşti.

Zâmbeşte! Orice s-ar întâmpla nu uita să zâmbeşti, pentru că el dă expresivitate şi frumuseţe feţei şi sufletului tău. Nu lăsa nişte întâmplări nefericite să te descurajeze şi să-ţi şteargă seninătatea din ochi şi să aşterne tristeţe în loc de un zâmbet larg şi frumos.

Uită trecutul, trăieşte prezentul, gândeşte la viitor! Nu lăsa oamenii să se apropie mai mult decât trebuie de inima ta, pentru a nu pune stăpânire pe ea. Nu lăsa trecutul să-ţi cotropească sufletul, fie el frumos, fie el cu greşeli şi dezamăgiri, altfel cum ai putea trăi prezentul? Prezentul care-ţi oferă posibilitatea de a te dezvolta şi de a te ridica pe scara succesului. Crează-ţi vise şi tinde să devină realitate în viitor.

Iubeşte-te pe tine însuţi! Iubirea de sine presupune a fi responsabil, a avea grijă de tine,  a respecta pe cel de-alături, nu presupune egoism cum cred alţii.

Fii fericit în fiecare zi!  Fii un om poleit cu valori!

PS. ŞI NU UITA SĂ TE PRIVEŞTI ÎN FIECARE ZI ÎN OGLINDĂ ŞI SĂ VEZI CÂT DE MINUNAT EŞTI!

Aici puteţi citi articolul de pe blogul pentru care l-am scris: http://blogulcudoigalbeni.wordpress.com/2013/10/17/2148/

E CIUDAT SAU POATE NU…

images (1)
E ciudat cum într-o singură clipă poţi, efectiv, să uiţi de trecut, de ce-ai făcut ieri;
E ciudat cum o greşeală intenţionată sau nu poate să şteargă pagini întregi din cartea vieţii tale;
E ciudat cum intuiţia ta îţi poate spune realitatea lucrurilor şi nu te înşeală aşa cum credeai;
E ciudat cum deodată intri în camera în care ai stat ani de zile şi observi că e dezastru în ea şi tu asta n –ai observat până acum, ai avut vizitatori desăvârşiţi şi în odaia ta era dezordine;
E ciudat cum un dialog poate să aranjeze toate hăinuţele la locul lor;
E ciudat cum nişte cuvinte pot curăţa totul de mizerie;
E ciudat cum într-un minuţel poţi strânge cioburile de sticlă stricată;
E ciudat cum o oră îţi este suficient să faci curat într-o cameră unde câţiva ani de-a rândul s-a adus noroi;
E ciudat cum unii nu-şi îndepărtează machiajul profesional pe care l-au făcut înainte să înceapă o viaţă nouă, dar nu e ciudat faptul că ploaia i-a demachiat, într-un final;
E ciudat cum un vis poate să deschidă inimi;
E ciudat cum un somn dulce poate să te transforme în cel care erai cândva;
E ciudat cum dimineaţa îmbraci aceleaşi haine, iai acelaşi mic dejun, faci aceleaşi lucruri, dar tu numai eşti cel de ieri, le faci altfel, cu o mai multă dragoste;
E ciudat cum câteva ore îţi poate schimba drumul vieţii tale;
E ciudat cum o privire poate ….poate vorbi în locul tău…
E ciudat cât de frumoasă e viaţa…
E ciudat…totul…, de fapt, dacă stau bine să mă gândesc, nimic nu e ciudat, e totul aşa cum trebuie să fie, ţie ţi se pare ciudat, dar nu peste mult timp vei realiza că nimic nu este întâmplător…
Chibritele! Caută în mâinile cui sunt chibritele şi vei înţelege că nimic nu e ciudat, şi aprinde flacăra visurilor tale…