Arhivă | Mai 2014

Zi de mai

 

DSC0x4964

23 de trandafri Multumesc elevilor din ET123c pentru frumoasa surpriza

Printre florile de mai se strecor momente de neuitat…

Dintre cele 365 de zile ale anului, una este cu totul specială…

Dintre toate surprizele, cele de pe 6 mai 2014 sunt cele mai frumoase…

Dintre toate gândurile pozitive, cele mai minunate le-am primit eu de ziua mea…

A plouat cu cele mai frumoase mesaje de felicitare, a nins cu cele mai frumoase flori și m-au inundat cu sărutări toți oamenii dragi…

Ţin să mulţumesc tuturor (părinţlor, surioarei mele dragi, colegilor de facultate şi de serviciu, elevilor, echipei Top Toastmasters Club, pritenilor ), pentru că mi-au făcut o zi de naştere specială, o zi minunată, o zi de neuitat…

 

 

 

 

DSC04x942

DSC04983

новый коллаж

 

10285177_464085213724000_662653324860507614_o

 

882383_464884030310785_588696932389567384_o

 

 

Anunțuri

Dimineaţa pierdută de Gabriela Adameşteanu

Romanul te captivează  prin personaje şi prin modalitatea acestora de a percepe lucrurile, te surprinde prin profunzimea subiectului şi te încântă prin complexitate.

Personajele principale îşi conturează, de fapt, propria lumea, care se intersectează. Romanul prezintă trei perioade care au marcat spaţiul românesc: perioada interbelică, comunistă şi post-comunistă, prezintă evoluţia societăţii în aceste trei etape.

dimineata-pierduta_1_fullsize

Vica Delcă este femeia care evocă societatea de care nu mai este nevoie, care nu prezintă interes, este vizitatorul nepoftit şi evitat de toţi, dar întruchipează şi calităţile persoanei care face tot ce-i stă în putinţă pentru a-şi atinge scopurile, este dominată de o putere şi de o rezistenţă la înjosiri admirabilă. Ea îşi duce traiul lângă un soţ în vârstă, dar uneori dimineaţa începe să facă vizite la casele clientelor ei, unde cândva era apreciată, iubită şi aşteptată. Trăieşte cu iluzia trecutului şi este cea care generează memoria involuntară-tehnică valorificată de Proust şi J. Joyce. Această tehnică i-a amploare în momentul când Vica vede o fotografie din 1914, care, de fapt, şi deschide partea  cea mai interesantă a romanului.

Acest personaj este unic în literatura română prin stil, limbaj, viziune, comportament. Aş putea spune că are ceva din specificul personajelor lui Caragiale, ceva din comicul de limbaj specific celui din urmă. În acest personaj se concentrează o sută de ani din istoria unei familii şi, implicit, o sută de ani de istorie românească, aşa cum au constatat mai mulţi critici. Prin intermediul ei se realizează evenimentele din acest roman, ea o aduce pe Ivona să treacă în revistă trecutul ce i-a umbrit întreaga viaţă.

Ivona Scarlat este fiica Sophiei Ioaniu, fetiţa care era complexată de înfăţişarea ei, apoi o pensionară care nu se poate bucura de o căsătorie fericită, o nefericită care evocă trecutul şi îşi amărăşte şi mai mult viaţa. Acest personaj este impresionant prin evoluţia lui, de la o fetiţă complexată, la o moştenitoare, o pensionară, o nenorocită, o nefericită, care într-un final rămâne fără voce în urma unui telefon care-i aduce o veste rea despre soţul ei, explodând de durere. Ivona este vizitată de Madam Delcă,  pentru că-i dă 50 de lei în fiecare lună în memoria mamei sale care o simpatiza foarte mult.

După dispariţia tatălui, Ivona a cunoscut pe cel de al doilea soţ al mamei — generalul Ioaniu, fără însă de a se mai bucura de gingăşiile paterne anterioare. Dispariţia tatălui a marcat-o foarte mult, a condus-o la nenumărate stări de anxietate, la o atitudine frigidă faţă de mama sa, la o stare de interiorizare apăsătoare. Gabriela Adameşteanu conturează un destin, am putea spune, tragic, pentru că fiul trăieşte în străinătate, relaţia cu soţul este distrusă, ea trăind cu iluzii, regrete şi amintiri.

Sophie Ioaniu este tipul femeii care s-a bucurat de plăcerile vieţii, care a tins spre bogăţie şi frumuseţe. Se bucură de admiraţie din partea bărbaţilor, este căsătorită cu Stefan Mironescu – savantul pasionat de fonetică şi, prin formaţie, un pic filozof, o personalitate deosebită şi specială. Stefan Mironescu reaminteşte o perioadă politică dificilă în care a fost implicată România, un conflict militar care a marcat această ţară. Apoi urmează a doua căsătorie care îi aduce, de asemenea, satisfacţie. Vica este generatoarea de amintiri, care invocă perioada când era croitoreasă şi prietenă cu Sophie, perioada când Muti (Sophie) se destăinuia, astfel prezentând specificul societăţii în care trăia.

Alte personaje ca Titi Ialomiteanu- prototipul laşului şi descurcăreţului, acesta având o relaţie cu Margot, Geblescu, nepotul Vicăi- Gelu, care deşi o critică, este apropiat de ea şi o iubeşte, un tânăr ce şi-a pierdut tatăl, preocupat de bani, muncă, fete, dezinteresat de realitate,   „lighioana bătrână“, soţul ei, care nu doreşte să fie lăsat singur, sunt cele care conturează atmosfera de epocă, care evocă specificul societăţii şi chiar a timpului, a celor trei perioade menţionate la început.

Romanul Dimineaţa pierdută de Gabriela Adameşteanu este impresionant prin subiect, personaje, stil de scriere. Deşi evocă un trecut şi istoric, frapează!!!

Un roman pe care-l recomand cu mare drag!