Arhivă | Martie 2014

Romanul adolescentului miop şi Gaudeamus de Mircea Eliade

Celor care n-au îndurat niciodată lupta pentru împlinirea unei absurdităţi li se pare nebunie orice le depăşeşte slăbiciunea şi mediocritatea.

Mircea Eliade, Gaudeamus

images

Romanele de debut ale lui Mircea Eliade impresionează atât prin subiect şi modalitate de abordare a temelor, cât şi prin tehnicile narative utilizate. Deşi, se cunoaşte faptul că Mircea Eliade a scris foarte mult din lipsă de bani, este de admirat faptul că opera sa stă la baza literaturii române.

Mircea Eliade este cea mai puternică, mai tenace şi mai captivantă energie autoconstructivă din cultura română.

загруженное (1)

Romanul adolescentului miop pe lângă subiectul captivant pe care îl are poate fi interpretat şi ca pe un metaroman. Aceste două aspecte, primul inevitabil pentru fiecare operă, al doilea – tehnică practicată de marii scriitori ca Marcel Proust – romanul În căutarea timpului pierdut, se contopesc perfect în creaţia lui Eliade, prezentând o „poveste” inedită  a unui adolescent cu insuccese la şcoală, dar care este pe calea realizării unui roman. Adolescentului îi place să stea în mansardă (detaliu reluat în romanul Gaudeamus), să discute cu verişoara sa pentru a-şi putea creiona personajul feminin al romanului său, să pătrundă în „interiorul” prietenilor săi pentru acelaşi scop, să mediteze, să scrie în jurnal momentele ce-l marchează ca personalitate şi „să –şi promită să înveţe matematica şi limba germană”, materii la care era corigent.

Durerea adolescentului miop, naiv, sentimental şi visător, se realizează prin tehnica menţionată, acea de metaroman- faptul că autorul prezintă în operă procesul de scriere a acesteia.  Elementul de poiesis, după cum analizează Irina Mavrodin în opera scriitorului francez Marcel Proust şi nu numai, este lesne de observat, dat fiind faptul că starea psihologică dificilă a adolescentului, cauzată de insuccesul şcolar, dar şi de complexele acestuia,  este oarecum tratată cu ideea de scriere a romanului. Personajul îşi spune în repetate rânduri că trebuie să scrie un roman. Acesta descrie chiar de la început procesul şi modalitatea de scriere a romanului. Iată un exemplu în acest sens: Pentru că am rămas singur, m-am hotărât să încep chiar azi Romanul adolescentului miop. Voi lucra în fiecare după-amiază. Nu am nevoie de  inspiraţie; trebuie să scriu, doar, viaţa mea, iar viaţa mi-o cunosc, şi la roman mă gândesc de mult. Dinu ştie; păstrez caiete din clasa a IV-a, când aveam  pistrui ca un ovrei şi învăţam chimie într-un laborator instalat în firida sobei… Acesta, constituind o doză de speranţă, adolescentul miop vedea această realizare ca o soluţie la problemele de la şcoală, dar şi pe cele legate de imaginea sa în faţa colegilor.

Romanul adolescentului miop pe lângă faptul că prezintă un personaj care este îndrăgostit de lectură şi care este dornic de a cunoaşte fiecare colţişor al lumii, mai scotea în evidenţă şi personalitatea adolescentului diferită  de cea a prietenilor, deşi, acesta petrece foarte mult timp în compania lor.

De îndată ce ai lecturat Romanul adolescentului miop nu poţi să te abţii de la lectura următorului roman Gaudeamus, dat fiind faptul că este o continuare al primului.

Dacă primul prezintă stările, trăirile şi „problemele” unui adolescent, apoi al doilea roman prezintă stările, trăirile şi „problemele” unui student.

загруженное

Romanul Gaudeamus evidenţiază întâmplările şi problemele stărilor psihologice ale unui student, rămas visător. Tânărul este admirat de colegii cercului pentru lecturile pe care le are, pentru biblioteca bogată. Aici, personajul trăieşte prima relaţie de dragoste, cu excepţia scenei ratate din primul roman, dar care nu  este una împletită cu trăiri ajunse la apogeu, aşa cum ne-a obişnuit scriitorul. În urma celor citite din cele două romane se deduce o ideea, poate subiectivă, precum că sunt prezente  elemente de misoginism. Această idee e susţinută de faptul că tânărul încearcă să-şi modeleze iubita prin foarte multe dezaprobări de comportament, dar şi de gândire/ de analiză a problemelor vieţii- Nișca.

Personajul principal o pune sub semnul suferinţei pe Nișca, începută chiar de la prima întâlnire, prima noapte petrecută în drum spre casă, dar nu e absolvit nici acesta, pentru că el afirmă Vreau să mă depășesc, să mă depăşesc prin experiențe și suferințe, până ce nu voi mai fi om, ci erou. Se observă o dorinţă de evoluţie a personajului, această relevându-se încă de la întâlnirile din  mansardă cu prietenii săi, o dorinţă de cunoaştere a necunoscutului. Dorinţa de care este absorbit personajul se realizează prin faptul că acesta citeşte foarte mult, renunţând la odihnă/somn.

Itinerariului spiritual al personajului este unul complex de îndată ce încearcă diferite experienţe,  evidenţiindu-se  problematica „patimii” (a pasiunii intense), cea a voinţei de autoedificare, a evoluţiei spirituale.

Lectura monografică a creaţiei lui Mircea Eliade pe care o realizez la moment îmi permite să privesc opera acestuia din mai multe perspective, îmi permite să descopăr personalitatea deosebită  în detaliu a acestui mare scriitor al literaturii române, plăcere deosebită pentru cel ce adoră lectura.