UN AMERICAN LA CHIŞINĂU de Dumitru Crudu

Unii critici, personalităţi au calificat acest roman ca un eşec total al scriitorului, ba chiar mai mult cineva a mai zis ca acesta trebuie să procedeze la fel ca pesonajul lui : să adune toate exemplarele romanului în cauză şi să le dea foc. Însă dacă e să ne referim la aspectele subtile ale acestuia vom descoperi taine deosebit de interesante.

Romanul îl are ca personaj principal pe Anton Şleahtiţchi. Pe paginile acestuia este transpusă viaţa şi soarta acestui poet naiv, am putea spune. Americanul Martin e pretextul care trasează contextul, pretextul care dă naştere aventurilor tumultoase şi extrem de captivante. Braşovul sfârşitului de mileniu, Chişinăul în pragul revenirii dezastruoase a comunismului sunt spaţiile  care găzduiesc toate momentele acestui personaj. Situaţiile disperate nu duc niciodată în patetism, căci autorul le salvează cu doze mari de umor. Toate necazurile, lipsurile, negativele şi slăbiciunile societăţii sunt prezentate prin prisma  personajului Anton, care, în ciuda încărcăturii, nu devine mai puţin credibil.

Un-american-la-Chisinau-Dumitru-Crudu-248x350

Romanul este asemenea unui izvor. Aşa cum curge apa izvorului, astfel curg acţiunile/întâmplările în romanul Un america la Chişinău, legate una de alta, reieşind una din alta. Personajul principal inpresionează prin originalitate, prin naivitate, prin voinţa de a lupta şi de a nu se lasă pradă dificultăţilor.

Trebuie să recunosc că şi eu am fost puţin deranjată de unele fraze, dar am încercat să fac abstracţie de cometariile, articolele citite şi de aceste cuvinte pentru a putea  pătrunde în sensul adevărat al  romanului şi să observ care este scopul scriitorului. Şi întâlnirea cu scriitorul mi-a oferit deosebita plăcerea de a afla că n-am dat greş, abordând această manieră de lectură.

Dacă este să ne referim la limbaj, atunci vin cu o replică împotriva articolului din Jurnal de Chişinău al dlui Mircea V. Ciobanu şi afirm că, de fapt, romanul lui Dumitru Crudu este inundat de figuri de stil, dacă eşti atent şi încerci să faci abstracţie de înjurături şi alte expresii care poate, pe alocuri, deranjează.
În susţinerea acestei idei aduc câteva exemple care, pur şi simplu, îţi bucură atât ochii cât şi sufletul:

Răpitor de frumoasă, fulgi mari şi pufoşi cât nişte bile de biliard, fumegau ca nişte tăciuni, burtă lipită de coaste, memorie ciuruită, dricul nopţii, un întuneric ca de abanos,cu picioare de vată, limbi de plumb, încurcă – lume, un pupă –vânt, un aruncă paie pe foc, speranţa ta se dezumflă ca o minge de fotbal, ploaia răpăia pe asfalt ca într-o tobă, înfăşurat în gândurile sale, şi-a plimbat urechea prin parc, flacăra speranţei iar începu să-i mocnească în suflet, îşi bufniţă ochii spre el, tot ce zboară se mănâncă, vezi-ţi de ciorapii tăi, îmi promitea marea şi America, trup dulce, picioare muzicale, tăcere de cavou, hemoragie sentimentală etc.

Întâlnind seria acesta de cuvinte înaripate, concluzionăm faptul că romanul este influenţat de lecturile scriitorului, atestăm elemente de folclor, senzaţia Amintirilor… lui Creangă, tehnica detaliului a lui Beşleagă.

Impresionant este şi pasajul în care personajul principal aruncă banii. Acest gest este, de fapt, un succes al acestuia. Anton s-a regăsit pe sine. Anton a fost în căutarea sinelui, dacă la Eminescu eul  liric se regăseşti prin moarte, iubire sau creaţie, apoi personajul lui Crudu se regăseşte prin  conştiinţă.

Deşi mulţi consideră că, de fapt, un scriitor îşi transpune toată viaţa în rândurile pe care le scrie, Dumitru Crudu ne-a mărturisit că în romanul lui se împleteşte perfect realul cu fantasticul şi imaginarul. E de remarcat ideea că scriitorul creează un personaj complex, implicat în iubirii, dezamăgiri, trădări, situaţii ruşinoase.

Romanul UN AMERICAN LA CHIŞINĂU de Dumitru Crudu este romanul ce te implică în călătoria personajului prin viaţa inundată de greutăţi şi momente tensionate, te atrage în jocul pe care îl realizează autorul.

Anunțuri

2 gânduri despre „UN AMERICAN LA CHIŞINĂU de Dumitru Crudu

  1. Dacă o fată atât de frumoasă scrie că romanul lui Dumitru Crudu e bun, eu nu pot să-i reproşez nimic. Ceea ce am scris eu a fost din grabă şi din răutate. Îmi pare rău.
    mvc

    • multumesc pentru compliment! Eu am citit romanul în calitate de cititor-filolog. Astfel, am încercat să evidenţiez aspecte ce ţin de teorie literară,dar şi pe cele ce ţin de limbajul artistic (deşi au fost cuvinte ce m-au deranjat, am şi menţionat) şi sa fac abstracţie de unele momente ce poate, într-adevăr, deranjeaza, dar prezinta societatea noastra… Mă bucură foarte mult faptul ca romanul acesta este studiat si in Franţa, după cum a spus scriitorul, este o mândrie pentru literatura noastră.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s