Arhivă | Iulie 2013

CHEMAREA

images (1)

Ma cheamă codru –n baţele lui.

Eu caut să zbor spre braţele tale

M – ademeneşte verdele, cerul albăstrui,

Dar tu mă păstrezi cu amintirile.

 

Ma cheamă la ea câmpia, s-alerg ca altadată,

Ma strigă, din nou, râul să –l colid naivă, fermecată,

Ma cheamă bucuroasă copilaria să visezi la viitor,

Ma cheamă bătrânul nuc, ca pe vremuri, să-i ţin de urât.

 

Mă cheamă casa părintească, uscată de-un dor nebun,

Să ţip, să râd, să joc, să plâng şi să sar

Să strig tare mamă şi tată…

Să stau veselă –n ogradă ca altădată.

 

Mă cheamă, ma cheamă trecutul

Să-l  fac fericit încă odată.

Mă cheamă, mă cheamă copilul

Să strig fericită mamă şi tată…

DOAMNE, CÂTĂ INCULTURĂ!

Am iubit limba română, o iubesc şi o voi iubi şi nu voi lăsa nici un incult de „moldovan” să-şi bată joc de ea!

limba-romana

Ziua frumoasă şi activă, pe care am avut-o astăzi a fost, pur şi simplu, distrusă de nişte inculţi, care ponigresc limba română şi naţiunea română, care fac ţărişoara aceasta micuţă de râs şi de nimic.

Mergând să-mi fac cumpărăturile în spre seară, am avut nenorocul sau pacostea, nici nu ştiu cum s-o numesc ca să pot să descriu la ce-am asistat, să mă aflu în supermarket în urma unor bărbaţi în toată puterea cuvântului, dar atât de josnici încât, sinceră să fiu, n-am crezut că pot decade în aşa măsură. Erau într-un hal fără de hal!

Imaginaţi-vă! Să-ţi aştepţi rândul la casă liniştit şi, când deodată doi nenorociţi unul mai treaz decât altul, să înceapă la doi ori trei o doamnă inteligentă care vorbeşte corect limba în care s-a născut! Şi pentru ce? Pentru că lor, acestor oameni de nimic, nu le convine că doamna vorbeşte corect. Reproşându-i: „ia la dânsa, uăi, cum grăieşti?Auz eşti la Moldova, nu la România şi vorbeşte limba moldovneascâ, nu limba şeia română a voastră!” Doamna respectivă a rămas cu gura căscată ca şi ceilalţi cumpărători, ne mai putând spune ceva. Aceasta e, într-adevăr, bătaie de joc! 

Dragi „moldoveni”, care sunteţi mai patrioţi decât patrioţii, SUNTEŢI ÎN MOLDOVA, ÎN ROMÂNIA, ÎN ITALIA şi VĂ AFLAŢI LA CHIŞINĂU, LA BUCUREŞTI, LA ROMA!

Faceţi deosebire între aceste două importante prepoziţii „LA” şi „ÎN”!

Şi încă una, dragi şi scumpi „moldoveni”: „LIMBA MOLDOVNEASC” NU EXISTĂ! EXISTĂ LIMBA ROMÂNĂ ŞI CEI DIN REPUBLICA MOLDOVA VORBESC LIMBA ROMÂNĂ! E altă treabă însă când vorbeşti de dialect moldovenesc!

Ce sărbătorim noi pe 31 august, an de an? Probabil, nici nu ştiţi de sărbători şi valori naţionale…

iasi_limba_romana3

Vedeţi, dragi „moldoveni”?! Nu cunoaşteţi lucruri elementare, de unde vreţi voi în Europa? De unde vreţi voi să trăiţi bine? De unde vreţi voi să fie pace şi linişte? De unde să fim recunoscuţi drept un popor demn?

Iată, de cine suntem înconjuraţi!

Iată, cei care ne fac de râs!

Iată, nenorociţii care distrug societatea! Şi încâ câţi de-aceştea mai sunt…

E DUREROS…E JALNIC…E GROAZNIC…

Clipe de vis!

Emoţii de nedescris! Trebuia să se întâmple şi aceasta. Este pentru prima dată când ţin cuvânt de felicitare şi mulţumire şi-mi cad lacrimile…Am lăsat în urmă anii de liceu, care de asemenea au fost foarte frumoşi, de care m-am despărţit cu greu,  dar ani de studenţie… anii de studenţie nu se cumpară cu nimic…Mă cutremura gândul că spuneam adio profesorilor, locului unde mi-am definit atât de artistic personalitatea. În faţa la peste o sută de persoane, lacrimile au căzut fără să mă anunţe, emoţiile m-au copleşit fără să-mi facă vreun semn.

Sala Senatulu, USM

Sala Senatului, USM. Momente unice, mulţumiri inundate de lacrimi…

Comoara mea care mi-e alături mereu

Comoara mea care mi-e alături mereu

Facultatea de Litere, USM se caracteriză prin a fi una cu cerinţe foarte mari. Studentele sârguincioase nu dispuneau de timp pentru distracţie, iar relaxarea lor era lectura şi studiul aprofundat, pentru că pentru o nota de 9 sau 10 trebuia să studiezi extrem de mult. Mereu o prietenă de la a doua facultate îmi zicea că nu înţelege de ce se învaţă atât de mult la facultatea unde –mi făceam studiile şi de ce ne chinuie atât de mult profesorii, făcând comparaţie cu  Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale comunicării. Nu era un chin, pur şi simplu, misiunea noastră era alta-de – a fi filologi.

Dar munca enormă, timpul acordat studiului şi nu distracţiei, vacanţele petrecute între cărţi, reproşurile scumpului meu prieten că  învăţ prea mult  au dat un rezultat frumos!

Astăzi, mi-am făcut cea scumpă fiinţa din lume să lăcrimeze de bucurie, mi-am făcut părinţii şi sora mândri de mine, le-am oferit cel mai frumos cadou.

Diploma de Licenţă în FILOLOGIE şi în REGIE şi MĂIESTRIE ACTORICEASCĂ

Diploma de Licenţă în FILOLOGIE şi în REGIE şi MĂIESTRIE ACTORICEASCĂ

Scrisoarea de laudă, venită la liceu, finisarea cu succes a două facultăţi i-a facut pe părinţii mei să se simtă cei mai fericiţi şi cei mai mândri din Sala Senatului a Universităţii de Stat din Moldova.

SCRISOAREA DE MULŢUMIRE ADRESATĂ PROFESORILOR DIN  LICEU.

SCRISOAREA DE MULŢUMIRE ADRESATĂ PROFESORILOR DIN LICEU.

Iată, că am încheiat un nou capitol din viaţa mea a cărui pagini sunt scrise frumos, fiecare rând e împletit cu emoţii deosebite şi fiecare literă e creionată atent.

Aduc mulţumiri profesorilor care au fost buni şi mai puţin buni cu mine, care au fost înţelegători şi mai puţin înţlegători, care au fost cu laude şi celor care au fost cu critici la adresa mea, care au crezut în mine şi celor ce n-au avut încredere, le sunt tuturor recunoscătoare pentru contribuiţia lor la formarea mea profesională. Graţie dvs. începutul carierei mele profesionale a fost la înălţime.

Mulţumesc părinţilor care mi-au oferit susţinerea morală de care am avut mare nevoie. Dacă n-aţi fi fost voi n-aş fi ajuns până aici! Nu ştiu dacă voi putea vreodată să vă mulţumesc pentru faptul că mi-aţi dat viaţă, pentru că mi-aţi oferit cea mai mare dragoste, pentru că aţi avut grijă de mine, pentru că mi-aţi călăuzit păşii pe tărâmul ştiinţei.

Alături de scumpa mea mămică

Alături de scumpa mea mămică

Mulţumesc scumpei mele surioare care-mi face viaţa mai colorată, susţinându-mă şi apreciindu-mă mereu, pentru nesecatele ei glume, pentru blândeţea ei, pentru faptul că există…

Alături de scumpa mea surioară, Constanţa

Alături de scumpa mea surioară, Constanţa

Mulţumesc dragului meu prieten! Mi-a fost alături mereu şi când eu aveam emoţii la examen şi la conferinţele ştiinţifice el spunea liniştit: „Eu nu-mi fac griji, căci ştiu că vei lua 9 sau 10 la examen, la conferinţă la sigur vei ocupa vreun loc.” Deşi calmitatea lui mă omora la moment.

Mulţumesc colegilor pentru faptul că au lăsat o semnătură în cartea mea, colegilor-prietene şi le doresc o cale uşoară în realizarea profesională şi personală.

Câteva din colegele de grupă

Câteva din colegele de grupă

GATA am finalizat de scris ultima pagină din capitolul „Ani de stundenţie-ani de ştiinţă”, continui deja capitolul început la 25 martie 2013 cel destinat CARIREI PROFESIONALE!

Vă pup dulce ani de facultate, voi privi cu mult drag tabloul minunat prictat de voi…

IMG_2637

Absolventă a două facultăţi

A FOST PARCĂ MAI IERI…

trecerea-timpului-aduce-alinare-uitare-reusind-sa_99e2952f00c47eDe câteva zile încoace, ochii îmi sunt din ce în ce mai trişti, sufletul rănit, vocea e tremurândă…Apare o frică inexplicabilă. Frica de ziua de 5 iulie 2013. Nu pot să cred…cât de nemilos e timpul. Parcă mai ieri  am păşit pentru prima dată pragul Facultăţii de Litere, USM, parcă mai ieri am urcat scările blocului 1 de studii USM la admiterea 2010 în aula 5 – Grigore Vieru alături de scumpa mea mămică, parcă mai ieri, printre sutele de studenţi îmi căutam un locuşor să aflu rezultatele admiterii şi, într-un final, văzându-mi numele –  primul în lista studenţilor bugetari, parcă mai ieri urcam grăbită scările imense ale facultăţii, parcă mai ieri a fost prima pereche în sala 13 –  Lingvistica generală, parcă mai ieri stam în prima bancă cu emoţii mari in sala 9 la primul examen-limba latină, parcă mai ieri era 25 decembrie 2010-sfârşitul primei sesiuni şi începutul unei mari iubiri…parcă mai ieri eram studentă…

O Timp hain, mi-ai furat cei mai frumoşi ani…cele mai minunate şi emoţionale momente, cele mai mari realizări…Stai în loc şi nu mă alunga din cea mai frumoasă lume…mă goneşti prea obraznic  din sfântul tărâm al limbii…

… mai vreau să fiu studentă…e prea euforică această perioadă, e prea frumoasă s-o las să plece aşa uşor…

O Timp….hoţ de clipe!

ÎN ODAIA LITERATURII

 

Cercetând creaţia Anei Blandiana, am încercat să estimez valoare acestei scriitoare în literatura română postbelică şi, în urma acesteia, am constatat cu satisfacţie că poeta metaforei, cum am numit-o în lucrarea Structuri metaforice în poezia Anei Blandiana, este de o valoare nestemată. Opera deschisă spre orizonturi noi prezintă specificul estetic al creaţiei blandiene, prezintă o ploaie de gânduri ce îmbată, pur şi simplu, cititorul. Spaimă de literatură este   revelaţia  vocaţiei de poet a Anei Blandiana, este viaţa ei încununată de lauri, este o parte a tezaurului literaturii române. Această carte găzduieşte o serie de întrebări şi răspunsuri, făcând lumină în mintea cititorului privind creaţia, literatura. Este o carte a dialogului cu EUL Anei Blandiana. Culegerea de articole şi interviuri zugrăveşte tabloul tainelor desprinse din opera MĂRIEI SALE. Starea de graţie este transmisă prin limbajul colorat şi ideile profunde ale poetei.

-.-

-.-

În caietul de lectură am notat mai multe idei metaforice care mă inspiră şi care mă minunează, recitindu-le. Iată câteva dintre ele:

„Vocaţia este fără îndoială o vină, părăsirea vieţii este fără îndoială o vină şi singura circumstanţă atenuantă a poetului este de a fi în egală măsură victimă şi vinovat, de-a fi acceptat, doar, un destin zeiesc impus de zeii fără de milă. ”

„ Am crezut întotdeauna că poezia nu trebuie să stălucească, ci să lumineze”

„Am crescut, m-am format şi trăiesc într-un univers în care cărţile au fost întotdeauna mult mai importante decât fenomenele naturii.”

„Şi-mi imaginez istoria ca pe un odgon, răsucit din forţe, legi şi patimi, suspensat incredibil în eternitate, ca de un subţire, scump inel, de sufletul unui poet.”

„Cel ce-a făcut lumea şi cei ce-au făcut cărţile îşi vor disputa sufletul meu în eternitate.”

„Pentru că înţelegerea nu e nici ea decât o asistare a faptei din care îşi trage puterea şi fără de care n-ar putea exista, chiar dacă senzaţia de surogat de lectura desprinsă de viaţă mi-o dă, ci viaţa netrecută prin lectură.”

Ana Blandiana este scriitoarea ce a sedimentat anul acesta gânduri pozitive şi rafinate în personalitatea unui filolog, mi-a insuflat mai mult curaj şi inspiraţie. Starea de euforie din rimele ei au aşternut o mai mare dragoste pentru literatură, a transformat viaţa cu neajunsurile ei într-o sărbătoare.

UITĂ-MĂ

7913143bdd4d82c36a1aba6adabe2787_web

Uitarea -i tristă şi are drum amar,

Dar dacă uiţi? un timp, tu nu mai ai habar..

Durere? De ce?

Îţi spui orbeşte: n-am pentru ce…

 

Dar,… deşi creierul dă totul uitării

Inima n-acceptă reţeta vindecării…

E tristă, supărată, jalnică şi –ncăpăţânată,

Dar ce să faci, dacă viitorul rău se-arată?

 

Uită-mă şi n-avea habar

Te voi lipsi de-o lacrimă de- amar.

Uită-mă şi nu te-ntoarce

La ce bun să-n fibgi în inimă doar ace?

 

Uită-mă! Poate –ţi va fi mai bine

Şi nu mă –nvinui  numai pe mine…

Vreau doar sa-ţi fie ţie bine

Şi poate binele înseamnă – a te lipsi de mine…

22.06.2013