Trăim


31454_554085211292377_1207092993_n

Trăim în vise de necuprins și ne-amăgim noi  singuri,

Ratată-i speranța ce zâgîrie a noastră inimă.

Încercările de bine sunt grele,dar iubirea? iubirea-i prea sublimă…

Și neputând trăi închidem inima în mii lacăte de figuri.

 

Amară-i dezamăgirea și dulce e iubirea

Spreanța  însă  și lupta nu-s infinite,

Sunt lângă noi și lângă greul libertății noastre prea râvnite

Și ne înădușă praful singurătății, și ne sufocă părăsirea…

 

Totul se schimbă, apa, aerul și clipa

Chiar și inima iubită, chiar și viața.

Se ruinează tot. Dar oare ruina străjuiește și  visul meu ?

Știu zadarnică e lupta și zadarnică sunt eu…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s