NOSTALGIA POVEȘTII…

 

Imagine
Era în jurul orei 20.00, când  pregătirea de examen pentru a doua zi  ne epuizase la maxim pe mine și colegele mele de cameră. Așă că,  am decis noi să stingem lumina și să ne odihnim puțin… În lumina oarbă a ghirlandelor de la fereastră săteam întinsă în pat cu prietena  mea și repetam fiecare în gând ceea ce învățasem mai devreme, ea în franceză- eu în engleză ne perindam ambele pe potecile memoriei noastre.
La un moment dat privirea noastră, la toate trei, a zburat spre fereastă…Prin perdeaua albă se zărea un peisaj…un pesaj deosebit…Da, erau aceiași copaci, aceeași clădire, aceeași stradă aglomerată de „vitezomanii” orașului, ce ne „cântă” în fiecare seară cântecul de leagăn. Dar în fața la toate trei, în tăcere, parcă se ivea ceva mai mult decât vechiul peisaj…

De ce? Nu ne puteam explica nici una. Da, ne venise nouă ideea năstrușnică că e rezultatul „învățatului”, cum spunem noi, de obicei, dar nici una  n-a îndrăznit să distrugă farmecul momentului acesta.

Apoi, ne dădusem singure seama că, de fapt, suntem îmbătate de frumusețea de-afară, de magia albului. Anul acesta fulgii de nea se joacă cu noi mai mult decât în alți ani. Să fie, oare, din cauza zilei de 21 decembrie ? Aoleu, nu cred! E aberantă ideea aceasta…

Și, totuși, de ce mă cuprind emoțiile atunci când fac pașii mărunți pe zăpadă, de ce ochii îmi aleargă să vadă cât mai multe bucățele de imagini din această poveste?

Mergeam, azi, pe Bulevardul Ștefan cel Mare și eram surprinsă de crisparea fețelor ce se proiecta pe fața fiecărui trecător printre jocul năstrușnic al fulgilor de nea…Oare frumusețea nu se face văzută pentru toți?

Mmmmm poate  că da…acest vis frumos de-afară, n-a fost vazut, poate, niciodată de grăbiții secolului…

Eu mă gândesc că pe noi, cele crescute în lăcașul literelor,  ne-a cuprins nostalgia amintirilor… ultimul an la facultate își spune cuvântul…se simte, deja, ruptura care urmează să fie…ruptură ce ne va umple de dor.

Dragii mei cititori, e prea frumos și   prea magic afară…să ieșim cu fețile senine și să ne bucurăm de poveste, să fim personajele cele mai active și mai pline de viață…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s