DUREREA LIMBII ÎN CARE M-AM NĂSCUT…

DUREREA LIMBII ÎN CARE M-AM NĂSCUT…

Imagine

Limba este cea mai aleasă, cea mai complexă şi cea mai profundă creaţie umană. Prin limbă ne asumăm ca indivizi şi ca neam, o personalitate, o istorie şi o cultură.
Astăzi, poporul nostru se confruntă cu o rușinoasă problemă și anume „exprimarea greșită în limba română”

Nu trebuie să fii lingvist ca să îți dai seama că limba română s-a urâțit sau, mai bine zis, este urâțită, simplificată, traumatizată de unii vorbitori fără carte și fără bun-simț. Nici limba scrisă nu dă întotdeauna semne de inteligență și corectitudine. Ce-i mai grav că nici limba oamenilor, așa-zis,culți nu este întotdeauna armonioasă, corectă, frumoasă (« frumoasă » ca atribut al exactității și al capacității de a nuanța).

E de datoria noastră să cercetăm și să cunoaștem normele ortografice existente pentru a avea o vorbire corectă, fluentă, inteligibilă, pentru a vorbi limba literară. Limba, fiind un factor primordial al culturii, este cel mai vechi bun moștenit de la înaintașii noștri și noi suntem obligați să păstrăm această noblețe strămoșească, să o cunoaștem, cât mai bine, posibil, atât în aspectul ei actual, cât și pe parcursul evoluției normelor sale.

Limba vorbită de noi este una plină de influențe stăine, în special a limbii engleze și ruse. De asemenea, este de remarcat faptul ca aproape fiecare vorbitor de limba română face greșeli ca pleonasme și tautologii, calcuri lingvistice, pun accentele greșit, folosesc extrem de multe cuvinte străine, fapt care duce la urâțirea limbii noastre.

În aceste condiţii propagarea normelor limbii literare este o necesitate stringentă. Şi e regretabil faptul că nu toţi înţeleg acest lucru.

Trebuie să remarc că avem o limbă frumoasă, care trebuie să fie regină în țara ei, e de datoria noastră s-o vorbim corect, s-o protejăm de împtumuturi și  expresii inutile.

Încercați să vedeți cât de frumos sună cuvântul „mama” sau „școală”, „te iubesc” sau „te ajut” în limba noastră…Cît de frumos e să simți cuvîntul „dor”, care este doar în limba română. E păcat, e mare păcat să nu-i acordăm atenția necesară, să n-o vorbim corect.

Îmi voi încheia reflecția asupra limbii române cu afirmația lui Nichita Stănescu „A vorbi despre limba în care gândești este ca o sărbătoare. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numește, de aceea, pentru mine, iarba iarba se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s